Orizont

Prima iubire... e diferita. Ea este cea care isi va pune amprenta pe viitoarele iubiri. Chiar  daca spun multi ca  nu se uita niciodata eu cred contrariul.
 In primele luni consideri ca iubirea se aseamana filmelor romantice sau ale povestilor. Privesti fata persoanei iubite si te gandesti ce ai facut de meriti atata fericire. Trec clipele de singuratate, esti fericit, persoana iubita se afla acum in  visurile tale. Uiti durerea care te-a cuprins atata timp, noptile de tristete si dezamagire fiindca acum consideri ca ai de ce trai. Chipul iti radiaza de bucurie, toti se intreaba de ce... e simplu esti indragostit. Nu-ti este teama de nimic, esti mandru ca tii persoana de mana, ca o saruti.
Insa...Din micul paradis construit de voi se ivesc primii nori, primele picaturi de ploaie. Crezi ca e o ploaie trecatoare, crezi ca e o ploaie calda, dar surpriza ploaia se intensifica si devine o furtuna cu tunete si fulgere. Vreti sa va adapostiti si nu aveti unde, sunteti prea uzi si prea obositi sa cautati adapost.Si...uite asa din doi ramane unu.
 Nimic... nu a mai ramas nimic. Doar senzatiile  unui corp indragostit. Privesti in urma, traiesti din amintirile primei iubiri, vrei sa mergi mai departe dar nu poti. Astepti sa se adevereasca vorba " timpul le vindeca pe toate".
Surprinzator asa este si acum inca mai auzi ticaitul ceasului care mergea prea lent ca sa-ti demonstreze veridicitatea zicalei.  Privesti spre cer, alte orizonturi, alte raze si...spre altcineva. Ii privesti chipul, alte visuri, alte gesturi. E cineva langa tine, cineva la care ai visat dupa atatea clipe triste. Te simti eliberat. Te simti eliberat de amintirea unei iubiri care nu a vrut sa fie. Te uiti spre orizont si rasufli usurat. De acum poti iubi din nou...
 .