Ultima zi din 26

          Cresc cu un an, sper ca si la minte..:d. Privesc in urma lui 26, a fost o varsta interesanta cu bune si rele, cu bucurii si lacrimi, cu urcusuri si coborasuri. Am invatat multe, mi-am facut prieteni adevarati care mi-au fost alaturi in momentele grele. Mi-am schimbat locul de munca. Mi-am revenit dupa o despartire dureroasa. L-am iertat pe fostul pentru tot, pentru a putea evolua sufleteste. Privesc in urma cu sufletul impacat.
           Ce astept de la 27? Imi doresc ca la 27 de ani sa am un prieten, eventual viitor sot, sa-mi iau definitivatul, sa termin cu bine primul an la farmacie, sa fiu mai echilibrata, sa fiu mai sociabila, sa fiu la fel de frumoasa, sa nu imbatranesc atat spiritual cat si trupeste, sa calatoresc mai mult, sa citesc mai mult, sa ma documentez mai mult despre astrologie (noua mea pasiune), sa nu mai supar pe nimeni, sa nu mai fiu asa sclifosita, sa fiu un alt Eu unul mai bun decat pana acum.
       Scriu cu regret fiindca nu o sa mai am niciodata 26 de ani. Da sunt nostalgica, cine nu ar fi atunci cand realizezi ca anii trec pe langa tine. Poate la 27 de ani o sa fie mai frumos....cine stie..o sa traim si o sa vedem.

                                                        Petrecerea de la 26 de ani.